Tratamentul corect în astmul sever: soluții și provocări
Pacienții cu astm sever
sunt candidați la a avea multiple exacerbări severe în ultimul an (minimum 2)
ce necesită tratament cu corticoterapie sistemică și sunt însoțite de
delimitarea funcției ventilatorii.
Verificarea nivelului de control al astmului este un obiectiv principal în abordarea schemei terapeutice a pacientului cu astm, atrage atenția conf. dr. Roxana Nemeș, medic primar pneumolog, medic specialist pediatru, viitor președinte al Societății Române de Pneumologie, într-un interviu acordat revistei Politici de Sănătate, ediția specială pe tema astmului sever.
Conform ghidului GINA, se va evalua periodic complianța pacientului la tratamentul prescris, precum și expunerea la factori de risc. Consumul de droguri și fumatul reprezintă factori de risc foarte importanți atât la adolescenți, cât și la pacienții adulți diagnosticați cu astm. Tratamentul astmului sever implică, de asemenea, identificarea și tratarea corectă a comorbidităților, precum: rinita alergică, obezitatea, rinosinuzita și refluxul gastro-esofagian.
Tratamentul presupune stabilirea unui diagnostic corect de astm sever. Se vor exclude afecțiuni ce pot mima astmul sever la copil, precum: fibroza chistică, afecțiuni cardiace congenitale, traheobronhomalacia, diskinezia ciliară primară, iar la adult, afecțiuni precum: traheobronhomalacia, bronșiolita obliterantă, leziuni endobronșice etc.
Definirea dozelor mari
de corticoterapie inhalatorie se face în relație cu vârsta pacientului. Pentru
pacienții cu vârste între 6 și 12 ani, dozele mari de corticosteroizi
inhalatori înseamnă administrarea zilnică a ≥ 800 mcg beclometazonă sau
corticosteroizi inhalatori în doze echivalente. Pentru copiii mai mari de 12
ani și adulți, sunt necesare doze zilnice ≥2000 mcg beclometazonă dipropionat
sau doze echivalente de corticosteroizi administrați pe cale inhalatorie.
”Mecanismele
fiziopatologice complexe ce susțin astmul sever au suscitat interes prin
abordarea inovativă utilizând tratamente moleculare. Aceste tratamente
personalizate ce vizează reducerea componentei inflamatorii sunt bazate pe
molecule precum: anticorpi anti IL-5 (Mepolizumab, Reslizumab), anticorpi
monoclonali anti IL-5Rα (Benralizumab), anticorp anti IL-13 (Tralokinumab),
anticorp monoclonal anti IL-2 alfa receptor (Daclizumab), inhibitor de
tirozinkinază (Masitinib), terapie monoclonală antiIGE (Omalizumab). Studiile
s-au raportat la reducerea numărului de exacerbări, la reducerea numărului de
zile ce au necesitat administrare de terapie corticosistemică, îmbunătățirea
calității vieții, reducerea simptomelor și îmbunătățirea funcției
ventilatorii”, declară pneumologul.
