Tratamentul corect în astmul sever: soluții și provocări
Pacienții cu astm sever sunt candidați la a avea multiple exacerbări severe în ultimul an (minimum 2) ce necesită tratament cu corticoterapie sistemică și sunt însoțite de delimitarea funcției ventilatorii.
Verificarea nivelului de control al astmului este un obiectiv principal în abordarea schemei terapeutice a pacientului cu astm, atrage atenția conf. dr. Roxana Nemeș, medic primar pneumolog, medic specialist pediatru, viitor președinte al Societății Române de Pneumologie, într-un interviu acordat revistei Politici de Sănătate, ediția specială pe tema astmului sever.
Conform ghidului GINA, se va evalua periodic complianța pacientului la tratamentul prescris, precum și expunerea la factori de risc. Consumul de droguri și fumatul reprezintă factori de risc foarte importanți atât la adolescenți, cât și la pacienții adulți diagnosticați cu astm. Tratamentul astmului sever implică, de asemenea, identificarea și tratarea corectă a comorbidităților, precum: rinita alergică, obezitatea, rinosinuzita și refluxul gastro-esofagian.
Tratamentul presupune stabilirea unui diagnostic corect de astm sever. Se vor exclude afecțiuni ce pot mima astmul sever la copil, precum: fibroza chistică, afecțiuni cardiace congenitale, traheobronhomalacia, diskinezia ciliară primară, iar la adult, afecțiuni precum: traheobronhomalacia, bronșiolita obliterantă, leziuni endobronșice etc.
Definirea dozelor mari de corticoterapie inhalatorie se face în relație cu vârsta pacientului. Pentru pacienții cu vârste între 6 și 12 ani, dozele mari de corticosteroizi inhalatori înseamnă administrarea zilnică a ≥ 800 mcg beclometazonă sau corticosteroizi inhalatori în doze echivalente. Pentru copiii mai mari de 12 ani și adulți, sunt necesare doze zilnice ≥2000 mcg beclometazonă dipropionat sau doze echivalente de corticosteroizi administrați pe cale inhalatorie. ”Mecanismele fiziopatologice complexe ce susțin astmul sever au suscitat interes prin abordarea inovativă utilizând tratamente moleculare. Aceste tratamente personalizate ce vizează reducerea componentei inflamatorii sunt bazate pe molecule precum: anticorpi anti IL-5 (Mepolizumab, Reslizumab), anticorpi monoclonali anti IL-5Rα (Benralizumab), anticorp anti IL-13 (Tralokinumab), anticorp monoclonal anti IL-2 alfa receptor (Daclizumab), inhibitor de tirozinkinază (Masitinib), terapie monoclonală antiIGE (Omalizumab). Studiile s-au raportat la reducerea numărului de exacerbări, la reducerea numărului de zile ce au necesitat administrare de terapie corticosistemică, îmbunătățirea calității vieții, reducerea simptomelor și îmbunătățirea funcției ventilatorii”, declară pneumologul.
