Băieții au un risc dublu să facă astm, comparativ cu fetițele
Astmul poate să apară la orice vârstă, dar cel mai frecvent apare încă din copilărie. Moștenirea genetică poate să joace un rol important.
La copii, băieții au un risc aproape dublu să facă astm, comparativ cu fetițele. Diferențele între sexe dispar, pe măsura înaintării în vârstă. Cele mai frecvente simptome astmatice sunt tusea, în special noaptea, la efort sau după un episod de râs intens. Mai apare senzația de sufocare (dispnee), senzația de strângere a pieptului, șuierat în plămâni (wheezing).
Factori declanșatori
Simptomele astmului bronșic sunt produse de anumiți factori declanșatori – alergeni, infecții respiratorii sau vremea rece. Alți factori declanșatori pot fi aspirina, substanțe iritante din mediul înconjurător, efortul fizic și, deși mai puțin frecvent, anumiți aditivi alimentari sau conservanți din alimente.
Alergiile sunt doar un factor care poate declanșa criza de astm. Nu toate persoanele astmatice sunt alergice și nu toate persoanele alergice fac și astm. Alergenii sunt substanțe care nu au nici un efect asupra plămânilor persoanelor neafectate de astm, dar care, la persoanele sensibile (susceptibile) declanșează o reacție alergică. Alergenii sunt sursa principală a problemelor respiratorii din astm, atât la copii, cât și la adulți.
Cei mai frecvenți alergeni sunt polenul anumitor plante (copaci, ierburi și buruieni), părul de animale (câini, pisici și altele), acarieni, gândaci, mucegaiuri și anumite alimente. Când o persoană alergică vine în contact cu un astfel de alergen, se declanșează în organism o serie de reacții în urma cărora sunt eliberate niște substanțe chimice numite mediatori. Acești mediatori declanșează episoadele de astm.
Aerul rece, fumul, chimicalele industriale, parfumurile și vopseaua sau vaporii de benzină sunt alte exemple de substanțe iritative chimice, care pot declanșa o criză de astm. Ele acționează asupra plămânilor prin stimularea receptorilor din arborele respirator și declanșează simptomele astmatice. Receptorii activați determină contracția mușchilor care înconjoară căile respiratorii și provoacă bronhoconstricția, care se traduce prin criza de astm.
Infecțiile respiratorii virale sunt cauza principală a crizelor de astm. Infecțiile bacteriene, cu excepția celor care determină sinuzitele, nu provoacă crize astmatice.
Boala de reflux gastro-esofagian, care se manifestă prin senzația de arsură în capul pieptului, poate să declanșeze simptomele astmatice, atunci când acizii din stomac ajung în esofag, declanșând, astfel, crizele de astm.
